Craciunul, EU !
Pasi marunti, semne ale sufletului mau c-am trecut pe acolo, se deseneaza aproape in fiecare zi, alaturi de tine.
Cine ma tine drept, cand picioarele, oboseala trupeasca ma inunda?
,, - Esti bine? N-ai obosit? ,,
Din nu stiu ce minune, din nu stiu care univers, dintr-o
privire sau o vorba de-a ta, ma adun si stau drept. Nu aud soaptele care trec in durere cand ma lovesc, rautatea celor umani si-mi strang tipatul intr-un zambet atunci cand ma privesti. Dar mai ales cand nu ma vezi!
Cine asteapta sarbatorile pentru a fi mai bun? Sa ajungem la noi dand la o parte straturi de indoieli, griji, nesiguranta de un an, cu dorinta sa ne atingem sufletul intr-o singura zi?
Daca esti alesul sortii intr-o viata si TU simti, nu stii, ca sarbatoarea TA e alta, a fiecarei zile, n-o opri!
Craciunul esti TU pentru celalalt! Nebunie, valtoare, flori de cires rupte-n dimineti prea calde, un du-te vino al sufletului catre o iarna ce ingheata fara sa ne intrebe. Toate ma izbesc de fiecare data cand trebuie sa plec.
Si cu toate : tandreturi, dezamagiri, dorinte, copiii, idealuri facute intr-o viata..........venim.......trecem, crezand ca acesta e rostul!
Si azi , din nu stiu ce minune, din nu stiu a cata viata , Craciunul esti TU, oriunde te vei afla! Rostul sufletului meu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu