proza 20.02.2013

                                   

                                                            E vremea florilor de cires


                            Ne nastem fara sa stim la inceput de ce, poate din prea multul dragostei parintilor nostri si venim  intr-o lume harazita numai de ei, straina noua, dar care, incetul cu incetul, va fi si lumea noastra.
                           La vremea pasilor stangaci, fara sufletele-pereche n-am fi putut ajunge nicaieri! Stau drept si privesc: Dumnezeule mare, cate lucruri frumoase are copilaria.....dar cum se duce cu fiecare clipa, ca alba petala de cires, cazuta peste prafuitul si invechitul pamant.
Maine voi adolescent, lumea se misca, ma prinde si pe mine, ma trimite mereu catre acel MAINE, cand viata mea va fi o alta zi. Dar cine ma asteapta acolo sa ma invete pasii lumii noi, sa ma poarte cu grija si
sa-mi explice neintelesul- inteles?                            Simti si tu ?
In primavara mea, iarna acum pentru noi toti, ninge cu flori de cires! Cad petale, pateaza pamantul de alb. Nu mi-e rece, doar ca prea albul gandurilor si anilor ma infioara.
Ma trece intr-o stare egala cu inghetul. Unde ma intorc, calc in picioare suflete albe, zilele mele.Se scutura de prea plin sau de singuratate? Niciodata nu am inteles cum se duc! Apoi, ca niste aripi uriase, se pregatesc sa-si ia zborul, ma arunca in viitor, ma salveaza de ,, acum ,,.
                           Am invatat sa zbor, dar ce-i zborul fara de INALT? Cat de sus pot ajunge? Sa ninga mereu pacea, copilaria si linistea, sa fim mereu la vremea florilor de cires! 





                                                                      20.02.2013


                                                                SFANTUL VALENTIN


                          Intr-o zi din anul 2013, chiar de 14 februarie, ca orice sfant, nu si-a iesit din mana si a mai facut o minune. In zilele noastre, obisnuiti cu informatia la pachet, circuland informatizata dintr-un calculator in altul, mai greu cu minunile la vedere, mai greu cu sufletul pus in palma cuiva. Dar mai inainte sa fie creatia, cuvantul, a fost cu siguranta o strangere de mana, intre fratii si daca energiile sensibilizau, a fost un sarut si pacea lasata in urma lui s-a chemat sentiment.
                           Esti  tot mai pur si mai fara pata, nu te-ai da plecat prea departe, caci dintr-o minune a indragostitilor, te simti liber si euforic. Extaziat, te ridici deasupra tuturor, celor care nelegand trainicia, mimeaza iubirea si fac  copii, case, averi.  Te legi in material, doar pentru a fi in randul lumii. Cand te trezesti, de cele mai multe ori,cu sufletul gol, nu e cum simti si cauti mantuirea in cel de langa tine, dar nici zece sfinti nu-ti mai aduc inapoi vremea macilor arzand in soare. Si poti sa pleci catre alte versuri, fara case si stare, cu sufletul gol, dar cu buzunarele pline. Mantuirea este a fiecaruia, singuri trebuie sa urcam, dar unora ne este data, ca impreuna, ajutandu-ne, s-o avem. Si doar drumul catre, unul langa celalalt este de tinut minte. Nimic altceva !. Deci tine-l aproape cat poti, daca ai gasit sfantul de langa tine, caci te face mai bogat, cantarindu-ti fiecare clipa, in zile si ani frumosi, cu  multa iubire.
                             Si SFANTUL DE ATUNCI  a unit un pagan cu un crestin, cum bine zace si acum cate putin in noi, dintr-o mare iubire, cantarindu-le doar sufletul, nu si principiile. Si tot dintr-o mare iubire a mai dat o sansa vietii, acum, intr-un 2013 sa ajunga fructul copt, din care ar trebui sa ne hranim toti anii, sau cat ne-or mai fi ramas din ei. Viata a invins !. Sa ne bucuram de minunile ei si sa nu fie in zadar!
                             Iar daca sfantul a murit, impartind flori sufletelor, indemnandu-le sa se iubeasca, a stiut ca tu trebuie sa traiesti, azi !.Si nu  oricum, ci doar sa fii iubit !


                                                               Martisor de februarie
                                                                     26.02.2013


                                Inca o zi fara destinatie precisa. Ma uit pe geamul care ma aduce mai aproape de ceilalti si ma cuibaresc in suflet cu amintirea de ieri. Ieri au fost 40 grade cu plus, dar nimic nu a facut sa ramana. Poate ne-am fi prajit prea tare, poate ne-am fi obisnuit prea mult, poate suntem doar oameni.

                                Si dintr- un calcul eronat, al unei matematici facute pe genunchi, usa se deschide si ......si altcineva, un suflet al nimanui apare in prag. Zambitor, caci nimic nu mai are de pierdut, imi pune in palma un buchetel de ghiocei si o bratarica dintr-un  fir rosu si alb. Ii raspund, cu acelasi  zambet si, in ciuda timpului care ne desparte , ma gandesc la sufletul lui ramas tanar. Sa daruiesti martisor in februarie nu-i  deloc usor!
                             Poate fi sufletul pe care ti-ai dori sa-l faci fericit, caci nu ar uita niciodata, sora  mai mare care iti impinge leaganu-n vant, mama, in bratele careia poti sa cazi, grijulie cu mersul tau pentru toata viata.  Este prietenul de care avem toti nevoie. Poti sa plangi pe saturate fara sa suferi, daca un astfel de om iti este in preajma. Ii multumesc clipei  care l-a adus, inaltand-o.