ASTEPTAND PRIMAVARA

Asteptand primavara m-am vazut pe mine asteptandu-te pe tine sa vii.
Cu albul nins al florilor de liliac adunai in roiuri toate dorintele si mi le daruiai,mai bucuros ca oricand ca exist.
Am stat destul in furtuna nepasatoare dintre anotimpuri, lovita din toate partile
de frigul nepasarii, al necunoasterii, cand nu stiam spre CE sa ajung.
Mladite verzi, zilele mele se rupeau prea usot de greul zapezii - destin si ma aplecau si mai mult. Si atunci m-am urnit.
ALBUL florilor din martie s-a oprit in aripi si m-au ridicat catre CER.
De atunci continui sa ZBOR! Mai cobor pe PAMANT doar IUBIND!

<

24. 03. 2016

PLOUA IN BUCURESTI


cu toata tristetea din lume!
Mai mici parca si mai impovarati ne strecuram printre picaturile de ploaie si robotizati ne grabim sa ajungem.
CEI MAI MULTI DINTRE NOI ne inscriem in aceasta cursa numita VIATA dar nu stim mai nimic.
DE CE nu ramanem pe loc asemeni copacilor, florilor si sa ne bucuram de ploaie?
Ca sa fiu frunza sau iarba as face o involutie nu-i asa?
Dar e de preferat cumintenia si necunoasterea lor sau poate tocmai faptul ca ni se daruiesc neconditionat ne indeamna sa le rupem, sa o calcam in picioare? Bunatatea lor ne-a salvat de singuratate si ne-a luminat speranta.
Oricum ar fi ploaia ne uneste pe toti si in tot! Daca nu ne intristeaza cu siguranta ne uda.