Va salut dragilor!

                            Suntem in plina pandemie si bine ar fi daca am stii de unde acest dar in acest an.
Poate ca am suporta mai bine daca am stii ca o mana de oameni au facut pentru semenii lor acest lucru, decat sa dam vina pe natura si pe mutatiile ei.

Buna seara!

                                       Va salut pe toti cei care mai puteti  citi  si vedea si altceva decat imaginile si stirile derulate de  un obiect patratos,ce l-am numit televizor! Nu cronovizor! Acesta din urma pastreaza in adevar situatiile si momentele timpului istoric, fara a schimba ceva din derularea evenimentelor, pentru ca asa a vrut regizorul sau natia. Numai ca el sta defragmentat pe undeva, din motive  lesne de inteles, caci manipularea a fost dintotdeauna arma noastra mortala.

Ce mai faceti?

                                                          Ce mai faceti, in acest ianuarie 23?
                     Ma gandesc la voi ca la o parte din mine care a plecat si s-a imprastiat in lume si pe care din cand in cand o mai chem inapoi pentru a ma intregi cu TINE!
Si cand spun asta o fac pentru ca venim  toti din locul in care ne si intoarcem, dupa intelegerea si reusita sufletului nostru.

Ultima zi de octombrie

                        In 31 ale acestei luni TOAMNA, colorata si bogata se aseaza tacuta peste copaci si campuri. Acum picura din gandurile ei peste orasul gri, incercand sa spele acest Bucuresti.

Ingerul

                               Stau cu sufletul ghemuit de emotii, incercand sa nu ma sparg in mii de bucati si din grija fireasca de a nu ma imprastia, incerc sa ma tin la un loc prin indemnul acestui suflet al meu, prin taria si lupta prin care el a stiut si stie sa iti fie aproape. Si am grija sa nu ma departez, cu aripile mele, acoperis sa iti masor si casa buna sa iti fac.                                  
                                  Dar in fiecare clipa stiute si nestiute, mai mult rele decat bune se agata si ma trag in jos cu bolovani de tristete, frica si nesiguranta gandurile si facaturile. DE ANI BUNI MA IMPOTRIVESC lor si totusi raman alaturi ca o salcie langa un lac inalbastrit si plin de racoare in care sper ca bunul DUMNEZEU sa isi verse o lacrima.

Cu ce gresim ?

                                            O coala alba de hartie se asterne in fata mea ca o partie alba, frumos aranjata pentru schiorii care se inlantuie in miscare si la un moment dat isi iau zborul. Isi iau zborul si cuvintele mele si spera ca dincolo de saltul mortal in adancul sufletului meu sa aterizeze in picioare si sa treaca cu bine linia de final.                
                  Cu totii suntem prinsi intr-o cursa nebuna cu noi insine, bombardati de ganduri si sentimente, incercandu-le pe toate.
Azi sunt invaluita intr-un bulgare mare de tristete.A nins mult azi-noapte cu amaraciune si a umplut toate golurile inimii mele, incat dimineata a venit pe nepregatite.
Stiu ca in alta parte femei fericite, daca exista pe deplin, aprind zambete si ridica o scara pana la cer sufletului pereche.Cunosc sentimentul de grija si bucurie cand nu exista o minune mai mare decat aceea de a fi in preajma. Am urcat nu o data pe treptele acestei scari fara grija ca o sa ma prabusesc.
                  Dar a venit o secunda in care scanteia divina care aprinde iubirea nu a trecut de intunericul din casa. Si ce casa! Nu a mea! Mai bine ca atunci cand facem ultimul salt, este mult prea grea. Sufletul este usor si nu se impovareaza cu nimic. El zboara si ajunge in unica CASA, care ne cuprinde pana la urma pe toti.
                    Casa aceasta sustine ALBASTRUL si intreg UNIVERSUL!
Tu ramai in a ta! Nu te vei putea desprinde nicicand  de zidurile ei, de amintirile care le sustin, de material.
Trage cu ochiul la geamul  descoperit si fii asa cum stii.

SFANTUL GHEORGHE NOU

Fereastra pe care o deschid acum catre voi este cea a unui suflet care mai pana ieri nu cunostea nimic din puterea divina si privea spre cer doar pentru a se bucura de albastru si pentru a mai desena cu privirea cate un nor.Dar a trebuit sa caut in mine si sa gasesc atata iubire cat sa ma inalt pana dincolo de orice indoiala si deznadejde pe care o vedeam in ceilalti.
Am luptat pentru o ultima reduta, cand stii ca maine nimic nu te mai ridica in picioare, caci s-ar putea sa pleci daca nu castigi!
Atunci am dat cea mai crancena batalie a mea si am gasit aceasta biserica, care nu era atat de frumoasa ca azi. Era in stadiul de restaurare si cu grija ne asezam pernitele pe jos, printre schele si cu lumanarele palpaind faceam lumina pentru sufletul meu drag!
Sa vada calea si sa nu uite minunea!
Preoti iscusiti de aici, parintele paroh, parintele Bogdan si duhovnicul sufletelor noastre parintele Vlad, caruia si azi neincetat ii multumim au slujit cu iubire, din altarul credintei si au adus vindecarea grabnica a acestui suflet care isi pierduse lumina si zabovea in intuneric.
Biserica sfanta va asteapta pe toti cei care nu aveti cum si pe cine va sprijini, treceti dincolo de prag si lasati in urma orasul si raul!
Inchinati-va cu staruinta la Sfantul Nicolae, Sfantul Gheorghe si ceilalti sfanti , care ne ocrotesc din inalt!
Faceti lumina in suflet si aprindeti o lumanare, caci intunericul este peste tot!