Proza

                                                     Copii   nimanui


             Ce liniste primitoare este in seara aceasta!
Parc-as fi imbracat un cojoc, asa imi este de cald! Mi-e atat de bine...In casa, ordinea fireasca a lucrurilor ma pune pe ganduri, iar in bucatarie imi gadila nasul tot felul de mirosuri. Cel mai inaltator este cel de paine calda. Dar paine se gaseste pe toate drumurile!
             Kiki, papagalul, a descoperit mersul pe jos si ca o rata, leganandu-se, traverseaza camera, fara grija ca va fi calcat. Eu mi-am terminat temele. Aceasta a fost numai grija mea. Dincolo de mine, de fereastra, e noapte! E frig si copacii se cearta cu vantul.Ii vad cum isi misca crengile singure, protestand.Oare ce si-or spune? Nu-i de bine, caci atunci cand ploaia se amesteca, spiritele se incing. Ea mereu sterge cate ceva! Picaturi mici cad peste oras si mai spala necunoscutul, ca gandurile mele intrate la apa! Bat un ritm dintr-o melodie ce asteapta s-o  cant. Dintr-un colt, un caine tasneste spre mijlocul strazii. Cine-l asteapta in partea aceasta de strada?
            Mama ma striga la masa. Ce bine ca e! Ea si cei patru pereti! Dar cine nu-i are? Cum sa mai primeasca ziua de maine cand, daca deschizi, ca acum, fereastra, te izbeste intunericul? Ma inchin in fata celor singuri si tristi. La fiecare colt o statuie ar trebui sa fie numai a lor, dupa cate indura. Doamne, fa-le viata mai buna! Primeste-i cumva, in casa ta mare!

Poezie

                                         



                                               E-o liniste ce duce
                                                   La spartul lemnelor in casa.
                                   Simtim ca ne ninge
                                      Intotdeauna mult prea alb
                                                       Decat incercarile noatre
                                                          Cu creta pe-o sita.
                                     Alunecam intotdeauna
                                        Intre curajul verdelui
                                                         Si posibilitatea albului,
                                       Cu ograda ninsa pana la refuz
                                            Si plina de indoiala.
                                                          Dar fara puterea
                                            De-a mai afla cate ceva
                                                            Din incercarile albului
                                                                        Pe-o panza traita.
                                                               


                                                            02.02.2012  


                                                      E frunza, e vant
                                                        Si-i tot mai probabila ziua.
                                                            Prin colturi dungi mai albe
                                                                Inca mint, salasluind
                                                                   Cu negura alaturi.
                                                                          Mai picura inca sub iarba
                                                                             Si-n tacerea albastra
                                                                                 O stea isi mai scapar-un colt.
                                                                                  E toamna! Si odata cu mine ESTI TU !
                            Cautari                                         

          Sub ceru-nalt al toamnelor prea stinse,

              Cocorii duc pe aripi lipsitele lor ganduri

                Si mi-e mai somn de mine.

                   Mi-e teama c-o sa-mi flutur,

                      Zmulgandu-mi jumatate

                         Din albele prea ganduri.

                                    Talazuiri prea crude de ierburi se desfoaie,

                                       Izbeste-n mine cerul, 

                                         Si sufletul mi-e zbor.

                                            Mi-e zbaterea aripa

                                               Si-ncerc sa-mi feresc gandul

                                                  Din drumul ce m-asteapta.   

              10.01.2013
                                                  Dincolo de frunze
     

                Incepe iarasi toamna
                  Si undeva, la mare
                     Mai tipa albatrosii.
                       O frunza cade-n unda
                           Cu sufletul de apa
                              Si sar spre cer o mie.
                                 Ca-ntotdeauna ochii-ti
                                   Rasfrang in ei lumina
                                     Si mult prea limpezi cata.
                                        Eu stiu, exista-acolo multe
                                           Si crini cu sufletul de floare,
                                              Dar si mai multe ierburi
                                                 Ce-i napadesc tulpina.
                      Iar eu nu pot sa fiu altcumva
                        Decat o unda-n valuri
                           Ce vrea sa fie-a ei.
                                                     De ce sa ma prefac?