E-o liniste ce duce
La spartul lemnelor in casa.
Simtim ca ne ninge
Intotdeauna mult prea alb
Decat incercarile noatre
Cu creta pe-o sita.
Alunecam intotdeauna
Intre curajul verdelui
Si posibilitatea albului,
Cu ograda ninsa pana la refuz
Si plina de indoiala.
Dar fara puterea
De-a mai afla cate ceva
Din incercarile albului
Pe-o panza traita.
02.02.2012
E frunza, e vant
Si-i tot mai probabila ziua.
Prin colturi dungi mai albe
Inca mint, salasluind
Cu negura alaturi.
Mai picura inca sub iarba
Si-n tacerea albastra
O stea isi mai scapar-un colt.
E toamna! Si odata cu mine ESTI TU !
Cautari
Sub ceru-nalt al toamnelor prea stinse,
Cocorii duc pe aripi lipsitele lor ganduri
Si mi-e mai somn de mine.
Mi-e teama c-o sa-mi flutur,
Zmulgandu-mi jumatate
Din albele prea ganduri.
Talazuiri prea crude de ierburi se desfoaie,
Izbeste-n mine cerul,
Si sufletul mi-e zbor.
Mi-e zbaterea aripa
Si-ncerc sa-mi feresc gandul
Din drumul ce m-asteapta.
10.01.2013
Dincolo de frunze
Incepe iarasi toamna
Si undeva, la mare
Mai tipa albatrosii.
O frunza cade-n unda
Cu sufletul de apa
Si sar spre cer o mie.
Ca-ntotdeauna ochii-ti
Rasfrang in ei lumina
Si mult prea limpezi cata.
Eu stiu, exista-acolo multe
Si crini cu sufletul de floare,
Dar si mai multe ierburi
Ce-i napadesc tulpina.
Iar eu nu pot sa fiu altcumva
Decat o unda-n valuri
Ce vrea sa fie-a ei.
De ce sa ma prefac?
Dincolo de frunze
Incepe iarasi toamna
Si undeva, la mare
Mai tipa albatrosii.
O frunza cade-n unda
Cu sufletul de apa
Si sar spre cer o mie.
Ca-ntotdeauna ochii-ti
Rasfrang in ei lumina
Si mult prea limpezi cata.
Eu stiu, exista-acolo multe
Si crini cu sufletul de floare,
Dar si mai multe ierburi
Ce-i napadesc tulpina.
Iar eu nu pot sa fiu altcumva
Decat o unda-n valuri
Ce vrea sa fie-a ei.
De ce sa ma prefac?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu