luni, 21 ianuarie 2013

PROZA

                    

                                                                O  iubire veche



                                           Am cunoscut un suflet trecut de cateva primaveri, intr-o iarna, in care frigul, ar fi trebuit sa-i inghete si ultima speranta si sa-l trimita doar in amintiri. Adevarul este ca ne agatam cu disperare de prezent, de clipa care ne umple ziua. Fugim de plictis si, chiar daca nu recunoastem, tinem cu dintii de acel ,, ceva,, gasit, dar nu din intamplare. Nu-i de ajuns sa-ti doresti, sa speri, trebuie sa indeplinesti un destin, cand viata te-a mai legat, cu nevazuta-i vraja, de altcineva. De unde intelegi ca este piesa potrivita,
a jocului tau? Din felul in care trec clipele, transfuzie de verde, energie pura, minune a gandului gata inteles, fara a-l rosti. Nu te prefaci si orice ai spune esti tu si in celalalt.
                                      Acel ,, ceva ,, te tine deasupra apei si te trimite intotdeauna in prima linie, sa castigi batalie dupa batalie. Dar sufletul desprimavarat incepuse sa uite cum e sa-ti cante viata la ureche cu
fluturi si sa-ti deseneze flori in palma, iar pentru orice suparare sa mai spargi un balon si atat.....sa nu vezi tristete,  sa nu simti ura. Euforic si increzator in destin, sufletul omului singur a reintalnit ,, ceva ,, ce traise mai demult : iubirea! Iubirea l-a adus  in stare sa se reinventeze si a dat  un sens bunei dimineti si fericit ca  mai are parte de ea a continuat sa se duca la culcare, nu trist ci cu speranta ca si maine o va intalni.
                                  Si maine.... doar s-o priveasca si daca are noroc, s-o atinga....Poate, din nu stiu ce minune ii va ramane ceva pe degete si-i va ajunge-n suflet. Si apoi, poate sa plece putin, impacat ca a cunoscut-o intr-o viata fara de rost. Ea fiind singurul rost!



                                                                  

                                                                      LA   MULTI  ANI !
                                                                           22.01.2013


                                                Pentru cei care isi pun speranta intr-o singura zi, sarbatoriti cu nasterea astazi, cel mai dulce ,, La multi ani! ,,.
 Daca as fi Dumnezeu pentru o zi, m-as avanta intr-o mare iubire pentru cei care inca nu au trait-o si
le-as lumina sufletul cu ea, pana ar respira-o. Celor care sufera, legati de o boala anume le-as aduce aminte ca ei sunt alesi, caci nu toti o putem duce.Vor trebui doar sa inteleaga pentru ce le-a fost data si intr-un final,
trebuie sa-si schimbe viata. Nu ne putem ridica, vibra sus, daca nu suferim. Ne intoarcem in credinta si asteptam. Dar, din care cer ne vin ajutoarele, suflete albe ce aduc pacea chinuitilor de pe pamant?
Cui trebuie sa multumim, cand ajutati, ne strcuram pe usa din dos, sa mai deschidem o zi?
                                           Inger pamantesc, avem noroc mai mult decat am cerut, caci esti pe pamant si de fiecare data ma luminezi .
Minutele trec greu intr-o incercare a sufletului nostru catre nicaieri. Speriati de adevarul ca maine n-am mai avea cui, ar trebui sa  ne umplem clipa de frumos si  sentimente si fara tort si lumanarele, sa ne grabim in a ne spune :,, La multi ani!,,.Inc-o data si mereu pana convingem divinitatea  sa nu ne duca departe.
                                         In fiecare dimineata iti spun ,,La multi ani!,, fie si numai pentru ziua de azi.
                                               existi!DOAR PENTRU CA EXISTI!




                                                                       07.02.2013


                                                            Povestea sticlutelor de parfum


                           Sufletul alb statea la fereastra cu fata spre soare. De parca nu toate sufletele albe ar locui acolo!
                            Se lipea de sticla stravezie si cu toate ca nu vedea mare lucru, cu puterea celui care nu mai are nimic de pierdut, se daruia fiecarei clipe, care ii spunea adio.
                             Siluete inchise in culoare si-n ganduri arcuiau si mai mult cerul boltit. Nu se hotarau cum sa faca si bantuiau spatiul dintr-o stare in alta. Le colora pe toate in alb si unora le mai picura putin rosu, incercand sa le mai aduca un sentiment si-o parere de rau. Ar fi vrut sa-si doreasca fiecare nemurirea numai  prin cum traiesti secunda si ramai in sufletul celuilalt. Oameni fiind,  trebuie sa stim ca doar cu asta plecam.Nu caram in suflet casa, masina si nici copiii. Ci doar starile, sentimentele, amintirile lor. Bunatatea ochilor tai, ce se topesc cand imi intalnesc privirea, va ramane, ca o dovada  vie a existentei noastre aici, pe pamant, pentru toti cei aerieni. Toti se intreaba dar nici unul nu va pricepe cum de este posibil. Mister! Ca-ntr-un triunghi al Bermudelor.
 Si tot asa, intr-o singura zi, teleportat dintr-o o alta, un copil, energia cea mai pura, mi-a intrat in suflet. Nu stiu de ce m-a ales, dar dupa ce m-a atins
primavaratec, la fereastra cu fata spre soare au inflorit toti merii copilariei mele neavute. Este copilul care
ti-ar prinde bine sa-l ai si tu, pe care il poti iubi ca fiind doar al tau.
Suflet mic aducea cu el, dintr-o alta existenta, sticlute colorate, cu forme unduitoare si rotunjite. Si pentru ca trebuiau sa luceasca in soare, sa fie vazute de pe serpuitorul  zid chinezesc, le-a asezat cu grija mare la ferestra. Asezate frumos, stateau cuminti asteptand-si randul. Povestea lor era de fiecare data alta. Nu se cuvenea sa intreb, dar suflet mic, a desfacut dopul celei dintai sticlute. Cred ca asa trebuia, caci cu manutele mici, mi-a intins sticluta si mi-a dat sa miros. Flori de salcam si de iarba uscata, iasomia si teiul, corcodusii s-au revarsat in suflet si m-au infiorat, dar si destule griji facute pentru orice. Din sticlutele randuite, esentele tari, din alte vieti, pastrate cu grija de suflete ratacite, tocmai pentru a-si regasi calea, ma asaltau : un du-te vino, o goana dupa nimic, oboseala celui care crede ca face totul , cu gandul de a mai lasa si pentru tine,......dar n-am regasit iubirea suprema, emotia buzelor miscate inainte de a ajunge, fluturii jucausi din stomac, care se alearga doar si pentru ca ai rasucit cheia in usa, iar sacrificiul suprem e departe.
Suflet mic nu cunostea zbuciumul sticlutelor colorate, mi-a zambit strengareste si, parca pentru a ma impaca, mi s-a aruncat in brate si acolo a ramas.
Intr-o zbatere a sufletului de la extaz la agonie, sticlutele colorate au luat drumul cosului de gunoi. Nu poti trai doar cu un strop de parfum. Trebuie sa ai sticluta ta, pe care s-o golesti in toti anii care ti-au mai ramas si apoi s-o umpli cu iubire.Doar cu iubire  ! 




                                                               12.02.2013




                       Cea mai asteptata zi din adunatura, tumultul clipelor de un an  intreg a venit cum nu se putea mai firesc. Bucurosi, recunoscatori  zilei care ni se inchina inca de dimineata, am zambit si  de frica am tinut teama departe de noi. Ziua de azi trebuia sa nu fie ultima.Trebuia sa jucam dur: sa fim veseli, sa radem de moartea care  ne dadea ocol, sa n-o bagam in seama. Si asa am facut.
                       MANATI DE SOARTA, am trecut pragul unui loc trist, din care doar putini pleaca cu zambetul pe buze, necunoscatori pentru ziua de maine.  Oamenii vor  sa traiasca si sa-si hotarasca singuri soarta. Dar asa fiind, cati dintre noi ne-am dori moartea?. Destinul hotaraste, duce selectia pentru noi si face ca maine sa fim spirit si nu trup, intr-un vers uitat de timp, in alt univers paralel, intr-o alta stare decat cea de pe Pamant. Si nu ne mai intreaba nimic.
                        Dar azi chiar vreau sa-mi hotarasc singur soarta! Lasa-ma Doamne, te iubesc cat toti sfintii tai, dar lasa-ma sa traiesc. Am acum ziua mai mare, sunt prietenul meu si mai ales. Doamne, sunt  al tau, caci simt cum incerci sa traiesti prin mine. Vindeca-ma si ziua de azi sa ne poarte noroc!  Mie si toti muritorilor care s-au nascut inca, o data cu mine.





                                                                      Ziua de azi
                                                                     26.02.2013   


                                  Undeva, in lumea asta mare oceanul de timp imparte in doua continentele-suflet:
tu esti pe cel care a ales sa ma priveasca.
                                  Doar un asteroid de ganduri si sentimente netraite ar trebui sa cada pentru a schimba ceva si sa mai poata umple uscatul lucrurilor seci, simple si la indemana oricui, fara rostul ca doar asa trebuie. Un astfel de cataclism ar schimba poate cursul axei celorlalti. Dar si al tau.
Altfel, tu, om in acest vers nu stii ca ce ti-a fost dat, meriti. Ai asteptat o vesnicie ce ti se intampla acum.
Dar obisnuit cu altcumva, vezi multe, dar nu recunosti nimic. Ar fi mai simplu, daca dintr-o eroare umana dezastrul ar distruge totul si nu ar mai trebui sa faci nimic. Pana la urma asta ne face diferenta si ne coloreaza altfel viata. O zi trista cu ploaie si frig, la vedere pentru toti muritorii, dar cu soare si liniste,
doar pentru tine. Ce alegi ?
Oricum ar fi, ziua de azi ne uneste pe TOTI, intr-o iubire si moarte. Alege sa lupti, caci eu, altfel, de ce as mai face-o?


                                                                        Stii bine ca......


                                    Stii bine ca doar iubirea e cea care uneste si ne aduce  pe toti mai aproape!
Dupa ce am crescut un bradut verde si falnic, in timp ce zapada  si frigul m-au troienit ani intregi,
n-am observat cerul albastru.....nu puteam sa ma ridic cu gandul la inaltimea lui. Nimeni si nimic nu mi-a
spus ca acolo este sufletul meu. Viata mea a fost a unui timp ce s-a dus.
Pot sa chem toate cuvintele din lume si sa le insir, caci azi nu mai am niciunul. Nu pot sa te vad. Iar tu nu stii ce trebuie sa faci.  Si poate nici maine.... Cum o sa fie?
Fara mine esti doar o jumatate. Fara tine sunt cealalta jumatate. Banal, separati. Am toate motivele din lume sau n-am niciunul, dar vibrez cat pot de sus. Ma gandesc daca sa te mai adun, imprastiat prin toate colturile de suflet. Cred c-am vorbit destul si am facut mai putin, dar in viata asta doar atat mi-a fost dat. Mai mult si  Dumnezeu a vrut sa ne tina aproape, deci el stie de ce.
                                         O femeie frumoasa aduce pacea sufletului chinuit, il face sa uite de frigul din ganduri, senzatiile dulci,..... inchizi ochii si nu-ti trebuie prea mult ......totul e simplu si mai ales atat de  posibil. ,,  - Unde te-am cunoscut eu pe tine?,,
                                   Maine poti sa stii bine totul.....sa stii bine ca.....dar fara mine..




                                                                   Femeia
                                                                               27.02.2013

                               Femeia, eterna poveste: blonda sau bruna, iremediabil roscata, poate trece strada
fara ca vantul sa-i deranjeze fusta sau parul, dar  si din senin poate aduce furtuna, incurcand circulatia.
Trece usor, cu privirea in pamant, nu te striga, dar ceva te face s-o privesti. Esti iremediabil pierdutul
din coltul strazii sau din masina, caci vibreaza cumva si ti-ai dori s-o ai mereu in dreapta ta.
Nu se machiaza niciodata, nu se da cu ruj, se imbraca cel mai comod, caci demachiatul cere timp iar silueta nu este de invidiat sau iti potrivesti ceasul dupa ea, cand paseste in mijlocul de transport in comun, face liniste. Ti-ai dori s-o ai in dreapta ta.
 Dar are o calitate: nu intreaba, caci ii e frica de raspunsuri si te lasa sa umbli creanga cu gandurile pe moate si sentimentele in borcan. Te aduce acasa, nu cu politia dar cu hartia semnata si copiii, care te striga. Nu umbla prin biblioteci, coafor sau discoteca, nu pierde timpul incurcandu-se in ele, ci doar in propriile treburi, pe care le incepe si le termini tu. Iti cere ajutorul, inainte sa i-l ceri, cand din avion, tu esti cel care ar fi trebuit sa-l ai. Dar te iubeste si trebuie sa stai linistit, caci de acum inainte are grija de tine.
                           Femeia........femeia ta sau a altuia, aduce bucurie si fluturi in stomac, doar cand cheia o rasucesti in usa, iti sare de gat si fiindca te iubeste, te asteapta cu masa pusa sau dintr-o,, altceva ,,o mai vezi doar seara, la culcare. Si s-a mai dus o zi si s-a mai dus o viata......
                          Daca este femeia ta poti s-o patrezi, caci nimeni nu-si va bate capul cu ea sau bucura-te
ca esti binecuvantat cu un suflet care intreaba. Si stii de ce? Pentru ca-i pasa. Pentru ca, dupa Dumnezeul
din ceruri, esti dumnezeul ei de pe Pamant.







                                                             Ratacirile noastre

                                                                 05.03.2013

                           In fiecare zi te trezesti singur si strain pe o insula pustie. Nimeni si nimic nu te-a
pregatit pentru ce va urma.
                          Cand te izolezi de cer iti daruiesti toata iubirea oceanului ?
Cu toate ca stii, alegi sa te arunci. Si oceanul din fiecare zi, cu grijile lui marunte te duce in jos, spre adancuri. Ti-e greu sa ridici privirea spre cer. Ti se pare departe si fara de ajutor. Dar intotdeauna el vine de acolo, de cele mai multe ori de la altcineva, dintr-un adanc de suflet nemasurat de nimeni si nimic.
                          Precum o umbra trecatoare amintirile vin si pleaca dar au grija sa ajunga cu noi
dincolo, sa  ne fie zestre. Asa ca, nu ne-a mai ramas decat sa facem cum simtim. Daca ingheti in plina
vara si ai nevoie de caldura, gandeste-te ca pentru asta infloresc ciresii si iarba nu se da dusa nici iarna si e pacat sa o minti. Anotimpul oricum vine. Daca propria ta iubire te face mic in fata celuilalt, in loc sa te ridice si nu astepti nimic cand ar trebui sa primesti totul, este pentru ca sufletele au alte inaltimi. Si e
pacat sa-ti retezi inaltul!
                             Ingerii nevazuti se abandoneaza pe ei, dar niciodata nu stau singuri. Sunt nespusi de frumosi, doar ca si-au alungat credinta cu credinta, petele. Ingeri vazuti putem fi noi toti, unii pentru ceilalti.
                             Ne meritam soarta, caci de fiecare data ne lipseste putinul curaj. Neputinciosi sa schimbam ceva, furam clipe, dar cand se strang in ani, ce curaj nebun.........
                              Abandoneaza-ti sufletul si mergi fara nimic, catre mai departe.
               1 la suta este putin, dar el poate inclina balanta, catre absolut.




                                                                      Un sfarsit de saptamana

                                                                              21.03.2013


                                          Tematori si infrigurati ne ducem viata, zile numarate, in labirintul  cunoasterii
pe Pamant. Ce mi se intampla mie, un mic atom al Sufletului Suprem, se intampla cu totul din infinitul Creatorului, celui Atotputernic, caci ne aseaza de fiecare data  in tiparele LUI.
Niciodata nu am simtit mai
aproape vibratia, taina LUI, ca in acest sfarsit de saptamana, cand a consimtit ca un gand, o stare,
       o emotie s-o transmita de la un suflet la altul.
                    Fara EL n-as fi putut simti nelinistea, mii de fluturi ce-mi invadasera sufletul, ma asaltau cu aripile lor, ducandu-mi gandul catre ceva rau. Nu aveam de unde stii ceva anume, iar intuitia imi spunea ca  am suferit destul si ca pacea, linistea suprema va veni in curand, adusa pentru mine si de sufletul meu. Cu fiecare zi invat ca trebuie sa ma intorc in suflet si mai asez o caramida la zestrea cu care voi pleca, cand mai buna si luminoasa imi voi gasi locul intr-un cer.




                                                                 25.03.2013
                                                                Si biserica lui


                                           Un sfarsit de saptamana adunat cu greutatea omului care isi intelege destinul, si-l asuma si il traieste asa, motivadu-si pana si ultima clipire, a venit.
 Se intampla rareori sa crezi intr-o prezicere si acum cinsprezece ani era mai greu de acceptat ca lucrurile spuse se vor intampla. Traiesc azi acest adevar si ma intorc acum la timpul primavaratec, cand destinul mi l-a pus in palma, fara sa stiu macar.
                                         Cu fiecare zi care a trecut nu am stiut ca-l infaptuiesc, ghidata prin viata de
altcineva sau de altceva. Am facut exact ce am vazut la ceilalti: o familie, cu o casa si un copil, care a venit pe lume, nu stiu cat pentru mine. Dincolo de cuvinte pentru tot ce am spus, sunt trairile mele, nimic din
cat as fi vrut sa mi se intample, din cat as fi vrut sa fie.
                                      Era destinul meu, doar El. Nu stiam, nu credeam ca-l traiesc, nu-l chemasem eu. Altcineva mi-l harazise. Dusa de fiecare clipa, cam pe unde a vrut ea, am lasat  zilele sa treaca degeaba, asa mi-am inceput viata iar acum vreau s-o termin altfel. Vibrez si fiecare tremur de frunza ma cheama la viata, care nu mai este ce-a fost. In fiecare zi ma supun Lui, caci spiritul meu acolo ma asteapta.
                                    Dusi de viata, ne luam nevasta, sot, iar copii trebuie neaparat sa fie frumosi si ascultatori, fara sa ne gandim o clipa ce ne bagam in suflet. Ei vin oricum nu pentru noi, ci din cu totul alte planuri. Planuri, tot ale destinului m-au dus, in acest sfarsit de saptamana intr-un lacas al Domnului, cu doi pomi de magnolie in fata, care stateau sa dea in floare, daca frigul nu i-ar fi iubit atat. Frig si multa umezeala, primavara aceasta, intr-o vineri am aprins doua lumanari, gandindu-ma cat pentru doua sute de suflete sa gaseasca lumina si sa le aduca caldura.
                                              Intr-un colt, putin ferit de intrarea lacasului sfant, demn si cu ochii atintiti spre inainte, un suflet mic astepta. Pomana sau stapanul nu pareau sa vina de pe acea usa.
 Putin ud pe blanita picioarelor, catelul meu, statea nemiscat, adulmecand biserica si respirandu-i aerul
sfant. Nu se speria de nimeni si de nimc.
                                        L-am chemat si fara a-i rosti vreun nume, dintr-o bunatate ascunsa a venit la
mine, cu capul plecat. Urechile lungi, cu blanita frumoasa si aurie mi-au mangaiat sufletul. Cand i-am atins capul, o caldura imensa mi-a trezit toate simturile.Dintr-o dragalasenie, ca pentru un copil, am vrut sa-i vad ochii. Toata tristetea din lume m-a izbit intr- secunda, mult prea grea
                                     Un animalut frumos, m-a invatat in acea zi, ca sarac sau trist trebuie sa-ti infrunti soarta. Nu cerea mila, indurare, nu se lipea de nimeni, nu se gudura, indulcindu-i  pe ceilalti. Era demn si al nimanui. Al celui care fusese nu mai putea fi. Cel pentru care a ramas in viata inca nu sosise.
Avea atata nevoie de iubire, incat ar fi putut sa fie al oricui. Dar el nu, il astepta doar pe cel care-i fusese sortit.
                                       Doamne, cum stii Tu sa aduci viata pentru fiecare!
                                   Am toata rabdarea din lume, sunt ce vrei Tu sa fiu. Ma rog! Si astept!.



                                                                 28.03.2013
                                                                                  Visez.......


                                        Visez la o dragoste mare, rotunda ca o paine calda, abia scoasa din cuptor, care-ti cuprinde toate simturile si-ti bucura sufletul.
                                         Pura si aprinsa precum un lan de maci in cea mai nechemata vara, sa-ti coloreze in rosu si ultimul colt de suflet ramas neatins.  Sa zbori cat mai sus, cand, mainile tale ating nemasurat de mult si cunoscator de bine. Pacea gandurilor sa se aseze doar pentru ca tu te afli in preajma.
                                          Clipele frumos traite sa te aduca pe Pamant doar ca sa respiri. Restul, sa te tina departe de lumea asta.  Nu merita nici-o clipa sa-ti bati capul cu nimicurile ei.
                     Tanar sau batran, barbat sau femeie, ar trebui, inainte de toate, sa nu fii spectatorul vietii tale. Sa observi sufletul care-ti aduce bucuria clipei  si sa i te inchini lui ca unui templu ! Din nimic, din altceva decat tine, poti construi  doar castele de nisip. A venit timpul sa intelegi de ce toate ti s-au intamplat  acum. Tocmai acum, cand eu visez la dragostea mea mare, tocmai acum, cand tu te gandeai la dragostea mea ........ca la a ta..
                           Tocmai pentru ca amadoi ne-am uitat fericirea, visand la o dragoste  asa  mare.




29.03.2013
Poate ca maine



Poate ca maine, cerul ne cade aproape de suflet si in disperare, nu ne mai stim.
Poate ca viata ne umple paharul cu zile numarate si o stea ne cheama la ea, picurandu-si
o lacrima pentru tine,  cel care ramai. Nu este greu pentru mine sa uit drumul, este greu sa-ti mai aduci aminte tu, cel de-acum. Caci n-ai sa mai stii, caci n-ai sa mai poti nicicand, sa ma mai aduni.
Voi fi vers, petala in vant, frunze batute, dar  fara cuvant.
 Pretuieste-ti sufletul pereche, caci altfel cine stie cand, Dumnezeu te va mai pune la rand.
Cine stie cand iti voi mai trece prin preajma. Poate nicicand!



Primavara
                 anului 2013


    O  prima  vara care ne-a incurcat toate planurile, a adus spre sfarsitul
                                   lui martie, o zapada    mai blanoasa decat cojocul iernii. Ne-a  adus aminte ca nimic nu ramane cum a fost, nici
anotimpurile nu mai sunt ale lor. Doar noi, oamenii ramanem pe veci, incrustati in suflete, unul in amintirea celuilalt. Tu, asteptand dimineata, sa ne bucuram!




01.04.2013


Credinta nu vine o data cu varsta!
 Ea vine din iubirea, din disperarea celui de langa tine ca intr-o buna zi te poate pierde.
Si dintr-o data, o mie de cuvinte nu mai au rost, ajungi sa te agati de cer si sa sa te rogi, cum n-ai mai facut-o nicicand .
Cand ai sa stii voi fi prea departe si-ti vei aminti mult prea putin. Cand vei cunoaste,
vei fi sanatos, dar nu vindecat. Ma  vei cauta in orice..........care-ti va trece pragul.
Cu fiecare clipa, vei fi mai bolnav, de toata  iubirea. Caci iubirea e ....doar.......... Cea de acum!







02.04.2013

Cand, doar graunte de nisip am fost m-am lipit de incaltarile Tale sa ma duci mai departe,
intr-un altfel de  loc.
Mai apoi frunza de m-am nascut mi-a placut sa ard zambete si m-am dorit
floare, caci frumusetea nu este la indemana oricui. Verde fiind, ti-am desenat gandul si o speranta
mai noua in trup. Dupa ce caprioara sau altcumva m-am numit, sunt acum .......toate
de-atunci.
Dar mai ascuns, nu stiu cat am suflet, ci chiar suflet sunt!


11.04.2013


Ca-ntr-un sarut al lui Brancusi, sufletele pereche s-au nascut impreuna.
 Dintr-o nu stiu ce
ratacire sau tocmai de aceea, ele  migreaza, fiecare spre un  alt univers. Nu prea departe sau nu prea
destul se vor cauta mai apoi toata viata.
Pleci doar cu sufletul - floare si cauti pamant
bun sa poti inflori. Intr-o minunatie de vara sa poti da in parg, sa devii fruct pe masa celuilalt suflet.
Dar cine cunoaste taina ta?
Nu-mi spune nimeni ca tu esti acela.





15.04.2013

ROMANIA

  Romania este doar aici, romani sunt pretutindeni.
                                                    .
 Dusi de
viata cum nu se putea
mai bine, s-au lipit de soarta si au ramas ai altui loc. Iubirea i-a dus pe cei mai multi
sa-si implineasca destinul si n-au mai putut pleca. Dar se intorc in vacante si de fiecare data gandul face drumul catre aici.
AICI, in Bucuresti incepe o primavara frumoasa, cu pomii infloriti parca peste masura
si asteptam verdele sa ne inunde sufletul cu speranta.
Trebuie sa va marturisesc voua, celor care mi-ati calcat pragul ca pana azi am 996 de
 vizualizari, (ora 12,14) dintre care in S.U.A. 61, Germania, 39, Rusia 18, Marea Britanie 14,
Malaezia 2,  Franta 1si Republica moldova 2.
Cati dintre cei de aici sunteti romani? As vrea sa cred ca toti.
Va multumesc ca m-ati gasit si cuvintele mele sa va aduca
linistea, sa fiti sanatosi si bucurati-va de fiecare clipa, oriunde veti fi !


15.04.2013
    Cu iubire.....

Cu iubire incepem viata si tot cu iubire o terminam.
Si tot din iubire, ingerii fara aripi nu ne lasa, cand la cumpana dintre,
neavand pe nimeni, singuri sau nu destul de iubiti, plecam din lumea aceasta.
Sunt mandra ca Dumnezeu m-a inzestrat cu iubirea LUI, pe care
vreau s-o daruiesc pana la ultima picatura, caci e minunat  s-o
poti da.
Va doresc sa va regasiti toti intr-o astfel de stare, in care nici-o clipa
sa nu treaca in van, sa existe intotdeauna cineva, care sa se gandeasca
la voi, fara de care sa nu puteti trai. Dar pentru asta trebuie sa arzi doar iubire adevarata.
Precum diamantele, ea va gasi calea sa lumineze de departe sufletul, oricat
intuneric ne va umple viata si indiferent de labirintul
sentimentelor noastre.
Toti avem o cruce pe care o caram inca din primele zile.
Dar daca, tot mai grea, te  face una cu pamantul si eu, cu iubire..... ma
inchin si-ti netezesc calea.....astept un capat de drum.........




16.04.2013

,,Sufletul nimanui''

,,Sufletul nimanui ''locuieste intr-un mare oras, nu mai putin aglomerat
decat orice alta capitala.
Desi se amesteca des in multime, desi nu traieste singur, de ceva timp el
simte ca viata i se  deseneaza intr-un  alt fel.
Nu se mai intreaba de ce toate i s-au intamplat, caci
n-ar fi avut pe unde s-o ia. Pentru fiecare, viata
croieste un  singur drum. Cu siguranta l-a vazut
si tot si l-a dorit asa.
Pentru ce ?
Doar ca sa te intalnesca pe tine?
,,Sufletul nimanui "duce in spate si suflet lucruri grele
si nu stie nici cand va scapa.
Greutatea nu e pentru ca nu are femeie la treaba in casa, ca
bucatareala-i prea grea. Ii place sa le faca cu iubire, pe toate.
Nu a fost norocos cu astea, a muncit si
fiecare secunda nu a trecut degeaba.
Poti sa le ai pe toate si daca D-zeu nu  te-a inzrestrat cu nimic,
nici frmuseste, nici harnicie
ar trebui sa cauti totul in iubire, cu iubire sa-l lasi pe
celalalt .........sa nu mai fie al nimanui.



22.04.2013

POVESTE

Noi, oameni fiind, ne intrebam adesea de ce existam.
Uitam sa ne intoarcem in suflet si sa ne cautam iubirea, limbajul
trupurilor nu ne mai agita nicicum  si simturile toate pleaca pe rand.
Daca unii dintre noi mai visam, ar trebui sa fim norocosi, caci este singurul
drum pe care ne permitem sa mai plecam putin si nu definitiv.
Plecam cu gandul, caci plimbari cu pasul le facem, oricum.Plecam catre
altcineva sau altceva, dar ne intoarcem si ramanem fideli trupului adunat la
inceput.
Intorsi, il ducem cu noi peste tot. Spiritul meu a pus stapanire pe mine
mai mult  decat hainele mele, decat confortul meu.
Ma uit in jur: teleghidati de ganduri materiale, griji pe care, singuri le inducem, inaintam
orbeste catre.......nicaieri.
De aceea, timpul nu ne mai infiereaza cu nimic si trece mult prea curand, caci ne trezim doar
cu aceleasi imagini in gand. Nimic inaltator, nimic pentru suflet. El zace, trimis
la culcare.
Si tocmai de aceea, nu te mai chinui sa intelegi de ce ramai singur.
Caci
nu te ridici  trimis tocmai de suflet, ci numai de trup.
Nu mai stau sa m-adun cinci ore pentru o treaba si-o oala ce fierbe alene...
Oricum, totul e scrum.
Doar daca gandesc catre tine....ma-nclin si......timpul mi-aseaza sufletul
pur......ca-ntr-un tablou minunat cu lalele, culorile alb, diafanul sublim, rostogolindu-se
toate-ntr-o deloc trecatoare, prea zi.
Si ramanem acolo, suspendati de pamant, poveste ce-o coloreaza fiecare in gand.
Povestea noastra, niciodata poveste de rand !


O pata de alb

Albul, culoare rasfatata, ce intra peste toate celelalte, amestecandu-se
deseneaza ziua cu inocenta
unui copil ce se da primul pe derdelus, facand primele semne prin zapada neumblata.
Si fiindca-i tot alb, cerul nu se opreste si cerne cu bucurie fulgii curati ce se lipesc
de gene, de copacii inghetati si de gandurile tale, care-au ramas pe-afara.
Sa bata la prima usa iesita in cale si sa ceara gazduire, sau sa
incerce totul, intorcandu-se si sa nu mai plece niciodata?
 Tot intr-o pata de alb, ciresii infloresc, dupa ce corcodusii, cu mare iubire
s-au jertfit primii, troienind dulceag toate gradinile si parcurile.
Inchid ochii si regasesc gandurile mele asezate cuminti
la fereastra, langa celelalte, intr-o mare suflare de alb.
Albul viselor noastre......cata pace si armonie intr-o singura culoare...
Ramanem asa......Caci de aici au plecat celelalte cuvinte,
celelalte culori.Au plecat sa ne gaseasca pe rand, pe fiecare.......
Si de-atunci nu ne mai abandonam oricum, in gand!



     15.04.2013

    O ZI DE LUNI

Trebuie sa ne pregatim, in trecerea noastra prin aceasta viata, in care purtam
la vedere doar straie, sa inaintam de la o stare de
suflet la alta, cu abilitatea si forta unui condamnat la moarte, care traieste secunda.
Urmam o cale a unei evolutii spirituale, cu mult timp inainte de a ne naste aici, deja hotarata intr-o alta parte, chiar de noi.
Mereu se vor confrunta doua forte: binele si raul, frumosul si uratul, care ne va cuprinde
pe noi toti, cu amaraciune si deznadejde, cu iubirea si speranta ca semnele noastre
lasate in suflet nu sunt in zadar.
Cu cata silinta  si durere construim, cateodata ani intregi doar pentru un zambet
si intr-o secunda de emotie cumplita, din orgoliu, durere feminina masurata intr-o ploaie de stele,
uiti totul si .......nu mai vrei nimic. Cand sunt asa, cel mai frica mi-e de mine!
Daca punem caramida dupa caramida, daca-ti  asez sufletul in palma, doar sa-l
atingi, atunci  cate vieti iti mai trebuie sa ma recunosti?
Cand secunda a cazut prea grea  a fost intr-o vineri,
 mereu intr-o vineri..........Daca as fi putut trece peste, sa ma gandesc in liniste la lunea
 care ne uneste pe toti si ne condamna la fericire, m-as recunoaste
in evolutie catre taramul de lumina.
Dar cu doze mici, un biet suflet care sunt, vreau dintr-o data sa fac parte
dintr-un cer inalt si sa-mi indeplinesc planul divin?
Sigur clipa, secunda care hotaraste minutul si anii, n-a cazut atat
de grea ca-ntr-o vineri.....Dar va veni o zi de luni cu secunda ei cu tot,
cu iubirea ei mare, cu soarele care pandeste in geam, gata sa ne reaminteasca
lumina.



27.05.2013

ATRACTIA - legea nescrisa

La casa sufletului meu este mereu un du-te vino  al gandurilor nechemate.
Se aduna unele pe altele si intr-o incertitudine a clipei aduc norii
unei furtuni, chiar daca intr-un pahar de apa. Poti schimba lumea
daca te gasesti in valtoarea ei si mergi cu iubirea inainte.
Iubirea iti tine de scut.
Este marele strajer al celor mai inalte idealuri.
Iubirea este principala constanta a legii Universului, legea Atractiei.
Necunoscandu-ne in profunzime, dupa nume sau personalitate, marele UNIVERS,
ne raspunde de fiecare data, cu docilitatea duhului bun : ,, Stapane, care-ti este porunca?,,
Si emite catre noi puterea gandurilor noastre.
Casa sufletului meu nu are pereti. Ii vom construi intr-o zi, cand o sa stim din ce.
Pana atunci  ne ocupam de suflet,, mobila,, care astepta
cuminte in curte, pe iarba, sa fie chemata.
Daca ma gandesc la cum fi-va, Universul isi gaseste timp pentru noi toti!
Atractia bat-o vina, care mi-a colorat sufletul cu iubirea de-o viata
si ma plimba prin tot Universul!
,,ATENTIE:
COPIL LA BORD!,,

28.05.2013
Dorm linistiti

Cunoscatori sau nu, oameni fiind, ne dam cu parerea despre orice.
Prin comparatie cu tine sau cu altii luati etalon, supunem atentiei pe cei
care vor si se
arunca in lupta.
Cele mai multe vreri sunt per simpatie. Cat de mult te-am atins si sensibilizat.
Si nu-i asa ca unii se pricep de minune s-o faca, cersind?
Altfel si-ar astepta randul,  daca profesional ar fi o valoare.
Altii muncesc o viata chinuita, precum ocnasii si demni, nu  cer nimic.
si nu asteapta pomana. Toate cele cuvenite le primesc cand se-aduna seara, ei cu
sufletul lor si.......Dumnezeu. Universul le sta la picioare, cand a doua zi
fruntea le e senina si nu se incrunta pentru nimic.
Stiu ca banii, putinii care-i au, ii merita si treaba lor inseamna mai mult
decat primesc remunerat.
Dumnezeu le trimite insa un bonus. Vor dormi linistiti!



Vreau sa cant!


Mi-a placut intotdeauna cum acordurile violine hranesc sufletul
si-l ridica pana aproape de cer, agatandu-l  acolo spre nemurire.
Vioara, cu silueta ei feminina, caci pusa intr-o parte, are o forma
curbata de sold, face minuni in mainile unui cunoscator.
E DE PREFERAT, INAINTE DE UN MARE CONCERT
( pe care il dam toti cel putin o data in viata,
sau din cand in cand) sa fie acordata de un cunoscator.
Vom avea parte doar cat ne tine ultima amintire,
de un concert aplaudat si cu sala in picioare.
Dar stim ca biss-ul este doar al tau, caci tu, cu talent
ai acordat cu interes intrumentul.
Mai departe a fost doar un exercitiu.....
Dar cum vioara mea, tacuta, inchisa bine in cutie, chiar daca perfect
acordata, nu mi-a contactat niciodata spiritul, tace, eu cant,
in momentele mele de intoarcere la mine, doar daca
imi acordez sufletul.......
cand ma trezesc cu toate amintirile...

Balada pentru ADELINA


Apleaca-ti privirea: o fata frumoasa, cu ochii albastrii, blonda, subtire,
cum orice barbat si-ar dori-o la brat, exista, undeva in lumea asta mare.
E in Kan.....
Ce spun, gasesti fara probleme in toate revistele, filmele, chiar si la stiri.
Dar ea e altcumva, altundeva.
Univers, hai s-o cunosti pe Adelina!
Vorbeste cinci limbi straine, lucreaza si face minuni intr-un loc
uitat de lume, departe de tara, intre doar barbatii lumii,
trimisi acolo sa apere, sa asigure pacea.
Adelina este romanca noastra.
Adelina, zic doctorii, ca ar avea ceva probleme
si poate ar trebui s-o uitam........
Dar TU Doamne, Dumnezeule mare, TU ce zici?
Cand i-ai daruit frumusetea stiai ca merita un imperiu.
Ne spui ca putem salva orice, daca pentru ,, orice ,, se
roaga iubirea!
Nu iubirea oricui, nu iubirea ta, ci doar a sufletului TAU.
Cea care ne tine in viata. Poate n-a cunoscut-o niciodata
caci altfel cum Doamne, poti RENUNTA la ea?
Avem sau nu copii, frati, surori sau pe cineva drag pe
care vrem sa-l mai vedem, Adelina ar putea fi unul dintre ei.
Sa n-o lasam sa plece!
Trebuie sa ne cunoasca, sa-si tina in brate copii si sa iubeasca,
cu patima si nebunia celui dintai, sa fie fericita!
Nu a avut nimic si TU, Doamne crezi ca poti sa-i dai totul.
Stim, dar las-o cu noi, s-o mai putem vedea, sa ne mangaie
sufletul. Ea poate fi alinarea cuiva.
O cauta acum si are nevoie de ea, cand e doar gand.
Adelina, gand curat catre Univers si inapoi!


29.05.2013
Cu mainile goale

Viata ne ridica si ne coboara, jucandu-se cu noi, precum soarecele
cu pisica. Ne mai lasa sa ne bucuram de cate-o prada sau
de cateva ore de trait, dar ne ia
impozit cand vine vorba de timp. Timpul pe Pamant, caci
Universul il gaseste intamplator.
Dragilor, dar cand vine vorba de destin, viata nu ne mai baga
in seama.



03.06.2013


SECRETUL

NU stiu cine eram pana acum!
Dar azi, dupa ce am citit Secretul si cred ca il detin, spun ca acesta
este inlauntrul nostru, al tuturor. Noi suntem forta. Nimic nu exista
dincolo de noi. Suntem spirit si materie iar Universul este
DUMNEZEUL nostru.
Puterea mea interioara, puterea voastra interioara ar trebui
sa ne-o punem in slujba si sa devenim mai fericiti de la o zi la alta.
Meritam sa fim doar zambet, sa ne bucuram pentru cineva, pentru
ceva sau pur si simplu sa ne salutam in fiecare dimineata, doar noi,
pe noi.
,, - Buna dimineata spirit frumos, cum ai dormit? ,,
Vreau sa contribui la ,,ceva-ul,, maret, sa fiu micul atom prin
care respira marele UNIVERS si sa simt ca Pamantul se
roteste si pentru mine.
Cate lucruri frumoase si minunate ma asteapta, gata sa mi se intample.....
,, Merit toate lucrurile frumoase si bune pe care urmeaza sa
le primesc,,. Spuneti  asta o data cu mine.
Dar credeti ca s-ar fi putut intampla totul in jurul meu fara mine, fara noi?
 Am o tabla goala in fata mea, dragii mei, pe care n-am umplut-o
niciodata cu nimic.
Ma gandesc, in clipa asta, sa scriu tot ce-mi doresc sa mi se intample.
Faceti asta o data cu mine, acum.
Haideti sa cerem bunului Univers si sa credem, vizualizand,
simtind bucuria si iubirea a celor deja primite si sa facem doar
ce ne place.
Daca nu stiti ce va aduce atata bucurie, uitati-va in jur: daca va treziti
intr-o noua dimineata, multumiti cerului ca s-a intamplat.
Daca este noapte, multumiti,
chiar daca singuri credeti ca sunteti.( mai bine decat singur in doi).
DAR UNIVERSUL ne saluta, stelele apar doar
pentru noi!
SA NU UITAM: doar ele ne lumineaza calea si nu ne vor parasi.
Raman cu noi!

PS.: Va multumesc pentru ca existati!




07.06.2013

Salutare Malaezia!

Cineva din aceasta tara misterioasa, ma citeste (mai precis 3 vizualizari) si sunt
extrem de incantata!
Va multumesc si ma aplec in fata voastra cu recunostinta cuvenita
si ma gandesc, ca daca ai nimerit din greseala  undeva, a doua oara,
 daca nu ti-a placut, nu te mai intorci.
Fapt pentru care, m-am apucat sa mai citesc cate ceva despre
tara voastra exotica. Stiam ca-i soare, apa, nisip mult.
Ca-ntr-un concediu prelungit  va duceti
viata aici si macar daca nu soarta, clima este buna cu voi.
Nu va trebuie lemne pentru foc si nu va ingheata nasul si picioarele.
Nu va faceti loc cu greu printre nametii de zapada iar strazile
voatre nu se blocheaza din aceasta cauza. Cu toate ca, daca
ceva nu exista ii poti duce dorul: zapada.
Dar, bucurati-va de ce Universul a creat pentru voi,special
si fiti binecuvantati pentru aceste daruri!
E o minune a naturii locul acesta, combinatie halucinanta
de mirodenii si cultura, toate servite intr-un bol de orez
cu lapte de cocos.
Patru culturi distincte si bogate sa existe intr-o
singura tara?
Si cel mai plictisit pamantean de-ai fi si tot ai gasi ceva sa te tenteze,
sa faci cu pasiune, aici.
Va salut pe toti si va zic:,, Pace voua,, atat domnilor,,encik,,, cat si
doamnelor ,,cik,, sau,,puan,,.
In tara voastra, in care tot anul este soare si caldura, nu poti fi trist, ingandurat
si macar pentru vreme fiti veseli si multumiti Creatorului ca va ales.
Imi duc mana dreapta la piept si ma descalt, caci am intrat, de acum si in casa voastra.
La buna vedere!



10.06.2013

Suflet al nimanui, chinuit al sortii, cum te-ai ratacit, din care cer ai
cazut pe Pamant?
Cum calci in varful picioarelor, aproape ca nici nu respiri
cand treci dintr-o stare in alta.......
Ai venit sa-ti gasesti linistea sau sa-ti prelungesti agonia?
Te agati de clipa frumos rotunjita si incerci, pe nerasuflate sa
croiesti mii de zambete, dar aici pe Pamant, timpul face legea
si le trece pe toate-n uitare, cand........deja.........totul.......a fost!
Cuprins in visare, nu  mai crede, ramai demn si singur!
Viata ta inca este, iubirea cea mare a fost.....




16.07.2013

Nu am mai scris de ceva timp, caci el m-a dus catre alte locuri si suflete.
 Am cunoscut oameni, am trait senzatii noi, caci am intrat intr-o mare
familie:,, CORAL CLUB.,,
Cu totii vrem sa fim sanatosi, chiar si atunci cand varsta este frageda, cand
nu ne doare nimic, poate doar sufletul, ,,CORAL CLUB,,
tot a gasit ceva si pentru el.
Cine nu vrea sa fie frumos?
Cine vrea ca viata sa-i  treaca degeaba, sa nu  poata intelege bine clipa?
Opreste-te putin din alegatura de zi cu zi si cauta aceasta alternativa spre
altceva.
Apa vie si nu numai, care exista aici ne va ajuta pe toti, sper, sa traim frumos si
intregi la minte si suflet.
Nu va mai spun multe, am vrut doar sa va starnesc curiozitatea.
Asa cum m-ati gasit pe mine puteti  afla ce este ,, CORAL CLUB,,
Schimbarea ca si sanatatea este o optiune personala !
Oricum ar fi,  sunt sigura ca veti alege sa traiti!

20.07.2013

IN CERC
(Pentru  Dima
si
Olesea)
           Ma invart in cerc si tot dau ocol iubirii noatre, ca un leu in cusca,
        innebunit ca prada inca mai misca sau ca nu stie de unde s-o apuce.
Ne regasim cu greu sa simpatizam cu noi,  dar mai ales cu altcineva.
Doua timpuri, vibratii si energie, spirit si truda adunate impreuna,
ne retin inlauntrul lor, intr-o nu stiu ce chemare.......
Cum plec putin ma aduci inapoi, din grija fireasca de a nu pleca definitiv.
Si doar atunci poti vedea  banalul pahar cu apa de pe masa, ca pe unul
delicat, desenandu-mi  doar in minte-mi micile bule ce se ridica neobosite catre in sus,
precum micile vietuitoare din acvariu, alergand dupa o gura de aer.
SI doar atunci poti cere Divinitatii o secunda, in glorie, caci o prefer asa, sus, decat
o viata la firul ierbii, in nesiguranta si fara iubire!
Inima ta rotunda ca o paine, fierbinte, aburinda, abia scoasa din cuptor,
mainile tale stand impreuna rotunjesc clipa cu mangaierile lor,
gura ta desenand cuvantul, pana si grija, exagerat de rotunda,
ma pastreaza in cerc.
Pastrati-va sufletul -pereche in cerc!























                              








                                                     


 





                                                               






marți, 15 ianuarie 2013

proza 1

            


                                                            ,, Vaia con Dios ,,

                              Astept cu multa rabdare si cumpatare ca rodul gandurilor mele sa ajunga fruct pe masa SUFLETULUI.
                              Dumnezeu ne-a cusut cu fir de iubire unul de altul si ne-a dat drumul in lume sa facem ce stim mai bine.
In nevazutul  nostru nu suntem singuri niciodata si avem langa noi ingeri pazitori, suflete albe.
                              N-am crezut niciodata ca acesta-i adevar, pana acum ceva timp cand, pamantul mi-a fugit de sub picioare si recunoscatoare ca mai am ceva, mi-am ridicat privirea catre cer.
Din inaltul lui vezi si simti viata mai aproape de fiecare iar cel care leaga cerul de pamant, Dumnezeul Suprem, m-a recunoscut. Pana acum, nu mai intrasem niciodata intr-o casa a Lui. Am trait ani buni intr-o ,,pestera,, necunostere si ignoranta, in care traim majoritatea dintre noi, fara sa ne pese.
Cand viata incepe sa-ti ia, zi dupa zi, nu frumusetea, nu idealurile, nu casa, ci insasi suflarea, vrea sa te faca una cu pamantul, te intorci in suflet si te agati de cer! Te intorci spre credinta.
                          Cum nu putea s-o faca nimeni altcineva, Dumnezeu m-a harazit pe mine cu putere si curaj, ca doar tot EL, atatia ani, imi daduse dragostea LUI s-o dau mai departe. Se pare ca eu stiam cel mai bine cum trebuie sa fac. Iubirea este suprema: nu cere, nu i se da din mila, dar nici nu e de sacrificiu!
 Iubirea aceasta e a sufletelor-pereche, care nu au o casa, nu au venit pe lume in acelasi timp, nu si-au legat destinul prin nimic, copii, acte, dar e deasupra tuturor. E ingerul alb la care visam toti, nu sa ne scoale din moarte, ci, uneori, doar sa ne ridice din pat.
                         Crezi odata cu mine, suflet-pereche, oriunde ai fi, ca ai invins, altfel nu ne mai intalneam!





luni, 14 ianuarie 2013

proza 1

                     

                                                              Femeile si sampania
 

                                     Unduitoare si misterioase, cu forme apetisante sau nu, frumoase sau mai putin, toate femeile sunt cantec si floare, se conjuga altfel si chiar numai pentru asta, ar trebui sa fie iubite. Sunt altcumva
iar Dumnezeu a creat-o pentru ca ziua si noaptea se alearga fara ragaz iar misterul este ea. De ce, doar EL
stie!                                    Tu, de ce ti-ai ales-o sotie sau poate, iubita?  Dar continui s-alergi? Te opresti doar cand ai incredere sa-i lasi sufletul in palma, indiferent ce este ea.
EA : suprema dorinta! Cand sfarsitul de saptamana trece greu, cand numeri clipele, cand te-ntorci in amintiri si cateodata nu mai stii ce trebuie sa faci.      Dar luni, priveste-o in ochi!  Daca ai puterea, iubirea efervescenta inunda sufletul, precum micile goluri dintr-un pahar cu sampanie. Ca dintr-un izvor nevazut se ridica mereu si mereu, cu hotarare, la suprafata si ai vazut, te izbesc ...Nu cu forta, dar cu daruire si indarjire! O iubire suprema aduce echilibrul, invinge timpul.
                                   Cei care fug de iubire si se ascund in lucruri casnice isi iubesc buzunarul, scaunul din masina, aleea  pietruita, haina de blana, dar nu pot trai fara ea. Din cand in cand mai desfac cate o sticla de sampanie, sa se bucure de viata! Sufletul vibreaza in alte sfere, are aripi si ne ridica de fiecare data cand dorim sa vedem inaltul. Dar necunoscutul sta tot intr-un pahar de sampanie. Nu conteaza unde il bei : pe o banca in vazul tuturor, la o masa retrasa, pe o mocheta antica langa un calorifer, dar numai cu cine trebuie .
Ai vrea sa faci economie de toate si sa-i pui dopul, sa te mai ,, imbeti  ,, si maine . Dar dopul nu mai intra la
loc, iar femeia s-a prins ca nu-i ultima....
                                    Caci asa e femeia si sampania. Se beau impreuna si ... toata!
Daca ai gasit sampania potrivita, patreaz-o !






                       

vineri, 11 ianuarie 2013

proza 20.02.2013

                                   

                                                            E vremea florilor de cires


                            Ne nastem fara sa stim la inceput de ce, poate din prea multul dragostei parintilor nostri si venim  intr-o lume harazita numai de ei, straina noua, dar care, incetul cu incetul, va fi si lumea noastra.
                           La vremea pasilor stangaci, fara sufletele-pereche n-am fi putut ajunge nicaieri! Stau drept si privesc: Dumnezeule mare, cate lucruri frumoase are copilaria.....dar cum se duce cu fiecare clipa, ca alba petala de cires, cazuta peste prafuitul si invechitul pamant.
Maine voi adolescent, lumea se misca, ma prinde si pe mine, ma trimite mereu catre acel MAINE, cand viata mea va fi o alta zi. Dar cine ma asteapta acolo sa ma invete pasii lumii noi, sa ma poarte cu grija si
sa-mi explice neintelesul- inteles?                            Simti si tu ?
In primavara mea, iarna acum pentru noi toti, ninge cu flori de cires! Cad petale, pateaza pamantul de alb. Nu mi-e rece, doar ca prea albul gandurilor si anilor ma infioara.
Ma trece intr-o stare egala cu inghetul. Unde ma intorc, calc in picioare suflete albe, zilele mele.Se scutura de prea plin sau de singuratate? Niciodata nu am inteles cum se duc! Apoi, ca niste aripi uriase, se pregatesc sa-si ia zborul, ma arunca in viitor, ma salveaza de ,, acum ,,.
                           Am invatat sa zbor, dar ce-i zborul fara de INALT? Cat de sus pot ajunge? Sa ninga mereu pacea, copilaria si linistea, sa fim mereu la vremea florilor de cires! 





                                                                      20.02.2013


                                                                SFANTUL VALENTIN


                          Intr-o zi din anul 2013, chiar de 14 februarie, ca orice sfant, nu si-a iesit din mana si a mai facut o minune. In zilele noastre, obisnuiti cu informatia la pachet, circuland informatizata dintr-un calculator in altul, mai greu cu minunile la vedere, mai greu cu sufletul pus in palma cuiva. Dar mai inainte sa fie creatia, cuvantul, a fost cu siguranta o strangere de mana, intre fratii si daca energiile sensibilizau, a fost un sarut si pacea lasata in urma lui s-a chemat sentiment.
                           Esti  tot mai pur si mai fara pata, nu te-ai da plecat prea departe, caci dintr-o minune a indragostitilor, te simti liber si euforic. Extaziat, te ridici deasupra tuturor, celor care nelegand trainicia, mimeaza iubirea si fac  copii, case, averi.  Te legi in material, doar pentru a fi in randul lumii. Cand te trezesti, de cele mai multe ori,cu sufletul gol, nu e cum simti si cauti mantuirea in cel de langa tine, dar nici zece sfinti nu-ti mai aduc inapoi vremea macilor arzand in soare. Si poti sa pleci catre alte versuri, fara case si stare, cu sufletul gol, dar cu buzunarele pline. Mantuirea este a fiecaruia, singuri trebuie sa urcam, dar unora ne este data, ca impreuna, ajutandu-ne, s-o avem. Si doar drumul catre, unul langa celalalt este de tinut minte. Nimic altceva !. Deci tine-l aproape cat poti, daca ai gasit sfantul de langa tine, caci te face mai bogat, cantarindu-ti fiecare clipa, in zile si ani frumosi, cu  multa iubire.
                             Si SFANTUL DE ATUNCI  a unit un pagan cu un crestin, cum bine zace si acum cate putin in noi, dintr-o mare iubire, cantarindu-le doar sufletul, nu si principiile. Si tot dintr-o mare iubire a mai dat o sansa vietii, acum, intr-un 2013 sa ajunga fructul copt, din care ar trebui sa ne hranim toti anii, sau cat ne-or mai fi ramas din ei. Viata a invins !. Sa ne bucuram de minunile ei si sa nu fie in zadar!
                             Iar daca sfantul a murit, impartind flori sufletelor, indemnandu-le sa se iubeasca, a stiut ca tu trebuie sa traiesti, azi !.Si nu  oricum, ci doar sa fii iubit !


                                                               Martisor de februarie
                                                                     26.02.2013


                                Inca o zi fara destinatie precisa. Ma uit pe geamul care ma aduce mai aproape de ceilalti si ma cuibaresc in suflet cu amintirea de ieri. Ieri au fost 40 grade cu plus, dar nimic nu a facut sa ramana. Poate ne-am fi prajit prea tare, poate ne-am fi obisnuit prea mult, poate suntem doar oameni.
                                Si dintr- un calcul eronat, al unei matematici facute pe genunchi, usa se deschide si ......si altcineva, un suflet al nimanui apare in prag. Zambitor, caci nimic nu mai are de pierdut, imi pune in palma un buchetel de ghiocei si o bratarica dintr-un  fir rosu si alb. Ii raspund, cu acelasi  zambet si, in ciuda timpului care ne desparte , ma gandesc la sufletul lui ramas tanar. Sa daruiesti martisor in februarie nu-i  deloc usor!
                             Poate fi sufletul pe care ti-ai dori sa-l faci fericit, caci nu ar uita niciodata, sora  mai mare care iti impinge leaganu-n vant, mama, in bratele careia poti sa cazi, grijulie cu mersul tau pentru toata viata.  Este prietenul de care avem toti nevoie. Poti sa plangi pe saturate fara sa suferi, daca un astfel de om iti este in preajma. Ii multumesc clipei  care l-a adus, inaltand-o.


                                  
                             



                                          

marți, 8 ianuarie 2013

Cuvintele mele

                                                              Cuvintele mele


               Diafane, cu rotunjimi copilaresti, mirosind a liliac si iarba, se furisau de fiecare data cand pacea, linistea suprema, lasa ziua fara suflare.
Cuminti, in varful picioarelor ude de roua gradinilor nemasurate de nici-un gand omenesc, imi desenau sufletul in alb. Fara prea mult curaj, usoare, intr-o trecere, doar cuvintele, ingeri in scrisul meu, revarsau avalanse de sentimente si ganduri, aducand linistea pentru suflet. Misterioase, ca o dragoste tarzie, ai fi zis ca nici nu exista . Castele de nisip maturate de primul val. Cum sa le opresti?
               Emotie si visare!
Dar, azi intr-un 2012, cand spirit si suflet ne aleg, ele sunt rodul, dar nu mai simbolizeaza intregul. Le pandesc! Si precum felinele, gandurile mele negre, agita sufletul chinuitor si oricat de usor ar trece, tot trosnesc indoieli, vreascuri uscate ale altor trairi, sau dintr-o alta viata. Insa nu avem tot timpul din lume!
Deja e vineri si cuvantul zilei , e << D O R <<.Cum m-a ales? L-am capatat fiindca am mai trait o zi, intr-o joi, cand am atins cerul, fara sa ma ridic o clipa de la pamant.....
             Intotdeauna, secunda alearga sa intregeasca ora, iubirea se grabeste sa aduca pacea unui suflet chinuit, clopotelul sa ne salveze de plictis si necunoastere, toate pana intr-o zi cand ...te recunosc.Ma opresc din zbatere, chin si traiesc cum simt mai bine, dar mai ales cum ma lasa sufletul si cu siguranta cum divinitatea m-a iubit si mi-a usurat calea.Nu-i asa?  ENERGIE pura, unul pentru celalalt.Noi liberi si sus, deasupra tuturor: griji si vieti marunte, muritori in fiecare zi.
             Asa e cand traiesti, mai putine cuvinte. Dar ele mi-au  fost prima iubire! Imi dadeau rod clipei prea-plinului nedefinit spre care tindem toti si le-am tinut asa o vreme.
Imi placea. Emotia lor ma coplesea enigmatic si ca-ntr-un zig-zag al mintii, din care altii nu mai ies, eu am trait asa, pur. N-am inteles atunci niciunul dintre ele, era doar rostul unor vorbe rostite.Dar ma insufleteau, fie si numai pentru cand v-a fi.
              Acum perdeaua albastra nu-mi mai este cer! Il privesc cum cuprinde infinitul si doar TU spargi linistea cu : ,, Buna dimineata.....! Ce faci? ,,
                Mai bine nu intrebai , caci s-ar fi putut sa nu afli, mai bine nu cautam raspunsuri, caci s-ar fi putut sa nu sssssssssssstiu.......Eram mai fericiti?

proza


                                                         Craciunul, EU !


                           Pasi marunti, semne ale sufletului mau c-am trecut pe acolo, se deseneaza aproape in fiecare zi, alaturi de tine.
Cine ma tine drept, cand picioarele, oboseala trupeasca ma inunda?
                                 ,, - Esti bine? N-ai obosit? ,,
                          Din nu stiu ce minune, din nu stiu care univers, dintr-o
 privire sau o vorba de-a ta, ma adun si stau drept. Nu aud soaptele care trec in durere cand ma lovesc, rautatea celor umani si-mi strang tipatul intr-un zambet atunci  cand ma privesti. Dar mai ales cand nu ma  vezi!
                           Cine asteapta sarbatorile pentru a fi mai bun? Sa ajungem la noi dand la o parte straturi de indoieli, griji, nesiguranta de un an, cu dorinta sa ne atingem sufletul intr-o singura zi?
Daca esti alesul sortii intr-o viata si TU simti, nu stii, ca sarbatoarea TA e alta, a fiecarei zile, n-o opri!
Craciunul esti TU pentru celalalt! Nebunie, valtoare, flori de cires rupte-n dimineti prea calde, un du-te vino al sufletului catre o iarna ce ingheata fara sa ne intrebe. Toate ma izbesc de fiecare data cand trebuie sa plec.
                           Si cu toate :  tandreturi, dezamagiri, dorinte, copiii, idealuri facute intr-o  viata..........venim.......trecem, crezand ca acesta e  rostul!
                            Si azi , din nu stiu ce minune, din nu stiu a cata viata , Craciunul esti TU, oriunde te vei afla!   Rostul sufletului meu !