Cuvintele mele

                                                              Cuvintele mele


               Diafane, cu rotunjimi copilaresti, mirosind a liliac si iarba, se furisau de fiecare data cand pacea, linistea suprema, lasa ziua fara suflare.
Cuminti, in varful picioarelor ude de roua gradinilor nemasurate de nici-un gand omenesc, imi desenau sufletul in alb. Fara prea mult curaj, usoare, intr-o trecere, doar cuvintele, ingeri in scrisul meu, revarsau avalanse de sentimente si ganduri, aducand linistea pentru suflet. Misterioase, ca o dragoste tarzie, ai fi zis ca nici nu exista . Castele de nisip maturate de primul val. Cum sa le opresti?
               Emotie si visare!
Dar, azi intr-un 2012, cand spirit si suflet ne aleg, ele sunt rodul, dar nu mai simbolizeaza intregul. Le pandesc! Si precum felinele, gandurile mele negre, agita sufletul chinuitor si oricat de usor ar trece, tot trosnesc indoieli, vreascuri uscate ale altor trairi, sau dintr-o alta viata. Insa nu avem tot timpul din lume!
Deja e vineri si cuvantul zilei , e << D O R <<.Cum m-a ales? L-am capatat fiindca am mai trait o zi, intr-o joi, cand am atins cerul, fara sa ma ridic o clipa de la pamant.....
             Intotdeauna, secunda alearga sa intregeasca ora, iubirea se grabeste sa aduca pacea unui suflet chinuit, clopotelul sa ne salveze de plictis si necunoastere, toate pana intr-o zi cand ...te recunosc.Ma opresc din zbatere, chin si traiesc cum simt mai bine, dar mai ales cum ma lasa sufletul si cu siguranta cum divinitatea m-a iubit si mi-a usurat calea.Nu-i asa?  ENERGIE pura, unul pentru celalalt.Noi liberi si sus, deasupra tuturor: griji si vieti marunte, muritori in fiecare zi.
             Asa e cand traiesti, mai putine cuvinte. Dar ele mi-au  fost prima iubire! Imi dadeau rod clipei prea-plinului nedefinit spre care tindem toti si le-am tinut asa o vreme.
Imi placea. Emotia lor ma coplesea enigmatic si ca-ntr-un zig-zag al mintii, din care altii nu mai ies, eu am trait asa, pur. N-am inteles atunci niciunul dintre ele, era doar rostul unor vorbe rostite.Dar ma insufleteau, fie si numai pentru cand v-a fi.
              Acum perdeaua albastra nu-mi mai este cer! Il privesc cum cuprinde infinitul si doar TU spargi linistea cu : ,, Buna dimineata.....! Ce faci? ,,
                Mai bine nu intrebai , caci s-ar fi putut sa nu afli, mai bine nu cautam raspunsuri, caci s-ar fi putut sa nu sssssssssssstiu.......Eram mai fericiti?