O coala alba de hartie se asterne in fata mea ca o partie alba, frumos aranjata pentru schiorii care se inlantuie in miscare si la un moment dat isi iau zborul. Isi iau zborul si cuvintele mele si spera ca dincolo de saltul mortal in adancul sufletului meu sa aterizeze in picioare si sa treaca cu bine linia de final.
Cu totii suntem prinsi intr-o cursa nebuna cu noi insine, bombardati de ganduri si sentimente, incercandu-le pe toate.
Azi sunt invaluita intr-un bulgare mare de tristete.A nins mult azi-noapte cu amaraciune si a umplut toate golurile inimii mele, incat dimineata a venit pe nepregatite.
Stiu ca in alta parte femei fericite, daca exista pe deplin, aprind zambete si ridica o scara pana la cer sufletului pereche.Cunosc sentimentul de grija si bucurie cand nu exista o minune mai mare decat aceea de a fi in preajma. Am urcat nu o data pe treptele acestei scari fara grija ca o sa ma prabusesc.
Dar a venit o secunda in care scanteia divina care aprinde iubirea nu a trecut de intunericul din casa. Si ce casa! Nu a mea! Mai bine ca atunci cand facem ultimul salt, este mult prea grea. Sufletul este usor si nu se impovareaza cu nimic. El zboara si ajunge in unica CASA, care ne cuprinde pana la urma pe toti.
Casa aceasta sustine ALBASTRUL si intreg UNIVERSUL!
Tu ramai in a ta! Nu te vei putea desprinde nicicand de zidurile ei, de amintirile care le sustin, de material.
Trage cu ochiul la geamul descoperit si fii asa cum stii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu