AURORA

Intr-un septembrie din anul 2019 ne-am hotarat sa o luam la pas dar si cu masina prin muntii Apuseni.
Cu pasul ne-am lamurit cum a fost abia cand am urcat spre cota de 1400 m, prin padure spre pestera Ghetarul Vartop. Atunci ne-am dat seama ca expresia,,oxidat,, se adevereste, chiar daca dura si pentru noi, caci era sa ne dam duhul pana sus si chiar daca pe indicator scria 30 min., noi l-am parcurs in 50 min. Cu efort si...ambitie!
Insa efortul a meritat ce am vazut! O minunatie de forme ciudate se
conturau, maiestrit sculptate ca de o mana nevazuta. Nu a mai contat caci cu greu ne-am croit drum prin galeriile inguste si deosebit de abrupte, de altfel inainte de a urca iti dai acordul si semnezi cum ca iei pe propria raspundere daca ti se intampla ceva ca fiind pe deplin raspunzator.
Dar pana sa ajungem aici a trebuit sa ne cazam undeva si am facut-o la d-na Aurora al carui nume troneaza si pe frontispiciul pensiunii , pe care impreuna cu sotul o au spre gazduirea si bucuria noastra.
Am vazut o casa mai mare, o vila facuta dupa toate regulile si o casuta mai mica, care mai pastreaza traditia celor vechi, elemente care nu ne lasa sa uitam traditia si portul nostru romanesc troneaza peste tot in curte dar si in case. Asa parca suntem mai aproape de originea noastra, pe care este bine sa nu o uitam!
Altfel mancarea buna si gazda s-a straduit sa le faca pe toate bine si chiar a reusit iar domnul Lucian, fost sef la padurarii locului, apoi ghid cu experienta, a trasat multe locuri si a reusit sa le treaca spre vizitare, a gasit calea si puterea sa ii aduca pe francezi aici, ghidandu-i si dandu-le gazduire aici dar si la cei care se ridicau la acest statut.
Toata stima si recunostinta noastra pentru acesti oameni care au ales sa isi faca asa o afacere dar si un mod de viata!