28.01.2014
Zapada din sufletul meu

Albastrul si-a facut de cap si dupa simturile lui ceresti,ascunse de sens, caci noua,
muritorilor ne este dat sa vedem doar
albul, am intrat intr-o adevarata iarna. A NINS mult, CA-N POVESTILE DE DEMULT......si eu cautam bucuria de-atunci.
Unii, pregatiti inca din vara, o asteptam, sa ne ajunga-n suflet.
Chinuiti de indoieli, satui de negru si gri, idolizam zapada, dar nu pentru a mai suferi. CU O KARMA buna sau nu, cerul s-a grabit si a luat la el doua povesti, suflete aprinse de taina.
SI FARA SA VREAU , tu imi apari acum, cel de-atunci. SI MA INTREB BANII SI CREDINTA SE ATING? Nepasarea poate juca,
investi in iubire......caci, doar anul trecut, tu nu stiai nimic despre cum o sa fii. Boala, durerea, suferinta erau
peste tot si prea mult ......cata durere a fost atunci si este si-acum...
A fost prea devreme pentru aceasta iarna si mult prea devreme pentru a gresi. Ar fi trebuit sa invinga tineretea,
iubirea care ne tine la san si nu padurea, frigul, zapada, nepasarea. Ce planuri ai Doamne cu noi?
Cum oare, ,, sotie iubitoare, mama de prunci si stapana a casei,, nu pui mai presus de orice viata tatalui copiilor tai? Te dai la o parte si-l lasi chinuit de intrebari, de frica, sa faca de toate si tu, obosita te-asezi sa te-nfrupti din festin......CE BUN E DE ALTUL FACUT!
Lacrimi inghetate acum si poate lacrimile din suflet, de-atunci ma fac sa nu uit. Cum, chinuit de durere,
aplecat cu treaba in casa, uitai de nodul din gat si....Doamne, cum incercai sa le faci tu pe toate.....
DAR TIE, ALINARE IN DESERTUL DIN SUFLET ?.......
IUBIREA NU VINE DOAR FIINDCA TU TE-ASEZI IN PRAG......IUBIREA E.... FLUTURI IN STOMAC, E MAI PRESUS DE TOATE....TU,
CAND FACI ORICE SA MAI RAMAI O ZI...
Dar ce spun, doar cuvinte acum am facut intr-un an .......sa fie iubire, sa fie destin ?
Aura, Adriane, intr-o lume mai buna sa fiti de acum!


23.01.2014
ZIUA DE IERI - 22.01.2014

Nu am mai asezat de ceva timp un gand, tocmai de anul trecut, caci...probleme cu tehnica!
Asa ca, de acum sper sa fiu alaturi de voi, cei care ati deschis usa,, casei mele,, si va zic: la multe secunde,
treceri doar spre ce vreti voi, in cat mai deplina cunoastere a sufletului.
Va pot spune caci aceasta vine o data cu omul de langa tine. Prin el te descoperi, din iubirea, ura, dar niciodata nepasarea celor doi. El te poate acoperi cand ti-e frig, ridica cu ultimele puteri catre lumina, sa infloresti
frumos si sa devii fructul dorit. APOI, numai bun de cules sa ajungi iubire si cuvant, cand poti transforma locul batatorit din spatele casei in recunostinta.
INTR-O ASTFEL DE RECUNOSTINTA VA SPUN acum despre o zi, cea de ieri, 22 . 01 . 2014.....
AS FI DORIT S-O PASTREZ presata intre paginile cartii, pe care abia m-am apucat s-o citesc, separata de celelalte
amintiri. MIROSUL de iarba uscata, de seva candva vie, adus de fluturii albi, care raspandesc culoarea pentru noi toti, au desenat ..pentru mine o mare tristete,........pe care doar la mare o mai afli, cand soarele intra in albastrul grabit.
Cu cata dragoste rosul aprins se stinge intr-o nepasare de-o noapte......ca
si atunci cand fericit deja, te-ntorci inca si inca acasa, preabine stiind.........poate pentru ca simti sau nu, hotaraste-te, de ce mai vii? Cu soarele suntem lamuriti, caci misterios, el va dainui inca si inca......ce-am fi
dac-o secunda n-ar fi? Dar sufletul meu, misterios sau nu, poate lipsi?















SUFLET TRIST

11.10.2013


Toamna aceasta ar fi trebuit sa aduca pacea si o liniste primitoare,
caci am asteptat-o toata viata! Vine dupa un an si o vara in care sufletul meu
a cunoscut disperarea, dar si iubirea suprema.......
Tristetea din toamana aceasta, cand ea renunta cu buna stiinta
la frunze, cu toate ca le-a iubit si le-a crescut o intreaga vara, ma duce cu
gandul la tine.
Suntem tot si nimic, agonie si extaz, prea inalt si apoi ma aduni de la firul ierbii, caci culegandu-ma intr-un pahar cu un strop de roua adunata in graba
as fi pentru tine mai ceva decat cel mai puternic antioxidant din lume, Microhidryn.
Dar cat de repede se face noapte, cu stele-perechi, ca albastrul din calimara
inataiului scolar, ce pateaza o pagina alba, ce nu va mai fi scrisa necicand.