Cine ar fi STIUT?

19.10.2013 ora 19,35

Recunosc, in aceste clipe, putine de liniste, ca nu am crezut vreodata
si nici nu prea m-am gandit ca acum 25 de ani am avut cea mai importanta intalnire din viata. Destinul m-a gasit prin vorbele unui mare om.
Mi le-a spus cu har atunci intr-un senin si azi le traiesc intr-o mare rosie de ganduri...
Cati ani si cate sperante ,rosturi irosite, vreme adunata degeaba..toate s-au dus...... M-au tinut intr-un timp, m-au tinut intr-un loc....

Tanara, foarte tanara fiind, pe atunci nu asteptam timpul ca acum, nu cantaream secunda, nu-mi coloram in minte imagini despre ce-o fi. Lasam sa treaca vremea,
ziua, anotimpurile fara sa le pun prea mult pret pe nimic.
Asa eram toti de pe atunci.
Acum as vrea sa cred ca tinerii nostri stiu ce vor.
Pot incuraja la visare, dar cel mult nu va lasati aproape de voi, in iubirea
cea mare decat suflete potrivite, cautati-le si nu va pierdeti speranta, caci daca va doriti, le veti avea!

Altfel ne procopsim cu orice, cu oricine si din obisnuinta ne oprim din inalt.
Din intamplarile vietii alaturi de tine am aflat acum de ce dimineata vine mult prea devreme, cu zambet si pace.

Din intamplarile vietii alaturi de alt cineva am aflat cum nu puteam fi.

Imi pierdusem speranta si ani multi am crezut ca e bine sa fii plans, cu lacrimi de durere si tristete, in singuratate si fara lumina din gand.

DE ce n-am stiut? De ce n-am putut ?

Nu putem, caci sigur urmam pasi marunti din DESTIN.
Pasi dupa care si acum ma mai iau, cand stiu.
STIU ca ei ma vor duce departe caci vreau si stiu ca existi .........D E S T I N.