Sufletul doare

01.09. 2013


Ceea ce este limpede si clar pentru ochii mei, poate fi
de ne neinteles pentru mainile mele, cand incerc
sa cuprind iubirea.
Doar mintea mea
aduce o viziune clara,caci altfel cuprind doar aerul gol.

Nu ma arunc in disperare, dar cand te-am intalnit mi s-a parut
ca esti un nor ce asteapta sa verse prima ploaie roditoare.
Si repede am inteles ca trebuie sa fiu
gradina din spatele casei, napadita de iarba pana la brau,
toporasi, garofite si menta.

Ploaia este mereu credincioasa noua. Sa-i multumim indeajuns,
nu doar pentru ca stinge focul ci pentru ca a stiut sa se aseze
la radacina, fortandu-ne pe noi sa traim.
Ne-a rostogolit spre o mare zi,
aruncandu-ne spre cate-o iubire.
Ploaia aduce curcubeul cerului senin, tu imi aduci
lumina dintr-o ,, lume interioara ,, din care nu toti ne mai putem
intoarce. Emotii, bucurie, extaz, toate stau ghem la mine in stomac.
Se rotesc in cerc, doar m-or ameti......Cand insa,
s-au plictisit de asteptare, incearca sa iasa, ajung furtuna in suflet.
Ganduri ajunse la mine si duse......intoarse.......
sunt o piatra prea grea...
si doare...tot sufletul doare.